Rendez-vous

- M-am schimbat, sa stii. Nu cred ca ti-ar mai placea de mine acum...
- Ai aceleasi buze, aceeasi piele, acelasi zambet... sau nu vad eu bine ?
- Inceteaza, chiar m-am schimbat.
- Nu mai zambesti ?
- Oh, ba da... Zambesc. Uite, acum, de exemplu. Nu vezi bine ?
- De ce zambesti ? Ti-e dor ?...
- Ma amuzi... de asta zambesc. Si nu, nu mi-e dor.
- Nu ti-e dor de serile noastre? De ciocolata calda ? De cum ne ziceam la ureche "te iubesc" ? Nu ti-e dor de filmele proaste si de cum stateam vara pe balcon ?
- De ce mi-ar fi dor de balconul meu, nu-l vad zilnic ? Si ciocolata calda sa stii ca pot sa-mi fac oricand.
- Nu mai sunt eu acolo...
- Esti un narcisist. Acum e altcineva acolo, unul mai putin enervant decat tine... Ha, uite ca mi s-a facut dintr-o data dor de balconul meu, asa ca nu o sa mai stau la masa asta. Prefer sa fumez o tigara si sa ma uit la alte blocuri ceausiste.
- Acum o sa pleci, nu ?
- Evident.
- Previzibila... Mereu ai fost previzibila.
- M-am schimbat. Hai, pa.

~

Linia orizontului se intrezarea printre blocurile asemeni unor cutii de chibrituri... dreptunghiulare, maronii, de carton, parca gata sa cada oricand... Din sufragerie se auzeau versuri in spaniola ale unei melodii pe care de obicei o asculta cu el. Pe masuta de plastic erau asezate frumos cana cu ciocolata calda si tigarile. Soarele se lasa in jos, invelind-o intr-o lumina portocalie... Era singura pe balconul ala, in blocul ala, in orasul ala si in Universul ala. Ori asta ori nu vedea ea bine...