Anna

Casa alba se ridica impunator in fata gardurilor scunde, negre. Lumina soarelui de August se reflecta in geamurile atat de curate incat jaluzelele interioare se zareau prin ele. Niste copaci cu ramurile in plus taiate, pomi fructiferi ce emanau savoarea celei mai roditoare veri din istorie. Gradina era plina de flori multicolore, asezate in jurul a doua banci albe. Un leagan vechi, ruginit era pozitionat in spatele gradinei, ascuns cu migala de un gard viu.
Anna respira aerul prafuit si inchidea ochii lent pentru ca apoi sa bata sfioasa la usa la fel de neagra ca gardul... Acum ca avea 40 de ani se intreba daca locul care-i oferea inspiratie pentru scrieri inca de mica era in paragina, se intreba daca mama ei pastrase leaganul. Era acolo, ascuns, la fel ca amintirea ei in viata familiei care-o renegase. Iar locul arata perfect, ca de obicei.
Mamei ei nu-i statea in fire sa planteze flori, asta era primul semnal de alarma. De ce ar planta maica-sa flori din moment ce le uraste ? De ce-ar fi cumparat o parcela mica de pamant in plus, doar pentru niste flori si doua banci ?! Aveau cam aceleasi gusturi, gradinile haotice cu aer de basm mereu le-au atras pe amandoua. Niciodata cu flori. Lumea se intreba cum de Anna s-a schimbat asa mult, de ce o luase pe alte carari cand era un simplu afluent al mamei ei...
Renegarea era perfect logica pentru cei apropiati. Anna decisese sa devina scriitoare, fiind indragostita de la 8 ani de literatura. Incepuse cu poezii, apoi se transfera in diferite povesti, sub pseudonime, si isi punea la punct idei pentru romane. Mereu in cautarea a unor carti noi, mereu in cautarea a noi universuri in care sa se desfasoare. Amandoi parintii ei erau avocati, mama ei nu suporta arta, desi iubea ciudatul... Ura viata boema si artistii. Tatal ei a murit cand Anna avea 6 ani, deci nu prea isi amintea mare lucru de el. Stia doar ca avea parul ca taciunele si ochii albastri. Ca-i placea sa fumeze pipa si ca isi pierdea vremea facand decoratiuni interioare pentru casa.
Era iar acolo, la usa neagra cu vizor inconjurat de forme dubioase din argint. A batut la usa de 2 ori, iar dinauntru se auzea un zgomot infundat. Oare mama ei mergea cu carje ? Daca ii era greu sa se deplaseze ? Un barbat tanar, la vreo 30 de ani deschise usa. I-a zambit Annei si a intrebat-o daca o poate ajuta cu ceva. Nu stia ce sa zica, tematoare a facut o grimasa si a vorbit.
- Unde e mama ?
- Aaa, nu prea stiu... despre ce vorbiti... Pe cine cautati ?
- Pe mama mea, Maria !
- Nu cunosc nicio Maria care sa locuiasca aici... Imi pare rau.
- Cum adica nu cunoasteti nicio Maria ? Ea locuieste aici !
- Doamna, aici locuiesc eu alaturi de sotia mea. Credeti-ma pe cuvant, daca vreti puteti sa veniti sa controlati casa.
- Cine a locuit aici inainte de dumneavoastra ?
- M-am mutat aici acum 3 ani. Inainte locuia o doamna batrana, putin senila, care citea mult. Nu prea mai stiu nimic... Asta e tot ce-mi amintesc.
- O chema Maria cumva ?
- Nu mai retin, imi pare rau, am o memorie proasta...
- Ce s-a intamplat cu ea ?
- Sunteti vreo ruda de-a ei ?
- Sunt fiica ei.
- Doamna... Imi pare extrem de rau sa va anunt... Dar mama dumneavoastra a murit la cateva luni dupa ce a plecat de aici... De asta s-a si mutat. Era singura, nu putea sa aiba grija de o casa asa mare, si simtea ca-i vine sfarsitul... A pus-o spre vanzare si a zis ca nu are cui sa o lase... Imi pare rau... S-a mutat intr-un apartament micut, in Constanta. Cred ca-i placea marea...
- Aaa... Ok... Va multumesc... La... La revedere.

"A murit singura ! A murit privind marea, a murit senila !!! A murit intr-un apartament mic, nu in patul ei alb si moale. A murit fara ca eu s-o vad... a murit..."