Magie

- Tu crezi in magie ?

- Mai mult sau mai putin... de ce ?

- Pentru ca vreau sa stiu ca macar un singur om crede ca nu ni se arata tot, ca e ceva mai mult ascuns acolo...

- Stii... noi doi am mai vorbit despre asta o data.

- Da. Dar am nevoie sa-mi zici ca exista. Ca magia exista ! Ca e in noi, in destinul nostru, ca nimic nu e degeaba ! Ca fericirea e doar un amarat de preludiu pentru ce-o sa urmeze...

- Exista magia. Iar noi suntem mai mult decat aratam. De ce ai nevoie sa crezi in magie ?

Ma privea sceptic, intrebator. Ar fi smuls nebunia de pe buzele mele daca i-as fi aratat-o in vreun fel. Parca ii auzeam gandurile, fricile, dezgustul si dorinta sa fuga altundeva... Probabil un bratele iubitei lui, ascunzandu-se in comoditatea unui simplu sarut lipsit de artificii. Uitat intr-un colt de lume plin de miros de sex, viata cotidiana si-o garsoniera din centru.

Artistul din fiecare

- Futu-i arta ! Nu mai am chef de asa ceva. Artistul din fiecare, dorinta de exprimare a unor sentimente vagi, si noi, cei incapabili sa inteleaga. Lumea e plina de prosti... prosti care vor sa se simta importanti.

- Nu mai pune etichete, nu-i cunosti pe toti.

- Nu mi se intampla si mie asta ? Toti etichetam, fie ca vrem fie ca nu. Zic doar ca...

- Ca... ?

- N-are rost. Daca am ajuns in stadiul in care vorbim de prostia omeneasca inseamna ca plictiseala reciproca e deja cronica...

- Nu e vorba de plictiseala...

- Oricum nu putem schimba nimic ! Ce-i de schimbat ? Milioane de oameni, perceptii stupide, idei preconcepute ?

- Etichete...

- I-am etichetat cu motiv, mi-au demonstrat-o. Majoritatea...

- Esti razvratita pe omenire. Ce vrei ? Sa-i omori pe toti, sa fii dictator ?

- Ciocolata...

- E in frigider...

- Nuu ! De ce ai pus-o acolo ? Acum o sa-mi ramana dintii in ea.

- Nu mi-ai zis sa nu o fac !

- Pai era evident ! N-are sens sa o tii acolo... nu ajuta la nimic, de ce ai face-o ?

- E cald afara, s-ar fi topit.

- E toamna !

- Bine, e o toamna calduroasa.

- La ora la care ma trezesc eu e frig, si atunci mi se face pofta.

- Vezi ca nu e bine sa vorbim despre nimicuri ? Hai sa revenim la discutia despre prostia omeneasca.

- O, nu, altul !

- Altul ce ?

- Alt handicapat care scrie pe un blog despre viata lui. Cui ii pasa pana la urma ? Citesti cartea lui Hillary Clinton pentru ca e Hillary Clinton, dar cui ii pasa de fantoma insangerata.com ? Sau ingerul ranit, printul cadavrelor, regina sexului salbatic ?...

- Lasa-i sa scrie... Poti alege sa nu-i citesti.

- O, da, frunza e verde pentru ca e verde, si e frunza pentru ca e verde. Nu are miros pentru ca nu e floare, dar frunza de menta are miros pentru ca e speciala si o baga el in mancare. Am uitat sa spun ca mancarea e comestibila pentru ca e mancare ? Daca n-ar fi mancare n-ar fi comestibila. Probabil ar deveni o frunza verde, dar daca e vegetarian... O dam in alte discutii.

- Poftim ?

- Incercam sa fac un fel de rezumat...

- Renunt... ma dau batut...

- In lumea asta plina de artisti normala ma accept a fi, hoinarind sceptica cu normalitatea neinteresanta si creierul redus pe strazile prafuite de imagini... O farama de om. Un personaj pentru mine, o alta proasta pentru ceilalti. O scanteie precara, cantitate neglijabila in procentajul jenant de mic al oamenilor ca mine...

- Faci arta, draga ?

- Fiecare cu artistul lui.

Un alt vis

- Stii... m-am saturat sa-mi imaginez viata peste multi ani. M-am saturat sa tot spun ca m-am saturat.
- M-am saturat de faptul ca ma tot visezi...
- Vreau sa discut cu cineva, iar daca n-am cu cine... imi imaginez... visez o persoana si discut cu ea ce am de discutat.
- Chiar n-ai curaj s-o faci si in realitate ?
- Nu prea cred... nu stiu, n-am incercat.
- Zboara.
- Poftim ?
- Acum visezi. Zboara.
- Nu pot...
- Poti sa faci orice aici, nu tu spui asta mereu ?
- Nu e asa... exista anumite momente in care pot... asta cred ca-i un cosmar.
- Nici macar acum n-ai curaj... Ce se poate intampla ? Sa pici ? Sa mori ?
- Sa ma doara...
- Sunt aici. Te prind.
- N-am incredere in tine...
- Sunt rodul imaginatiei tale. Ma faci cum vrei cand sunt aici.
- Atunci saruta-ma.
- Nu pot... nu asta e visul...
- Asta e visul in care stam si discutam degeaba, nu ?
- Exact.
- Viseaza-ma in fiecare seara de acum incolo... te provoc.
- Nu pot sa fac asta. Nu eu aleg.
- Dar cine ?
- Mintea mea presupun. Creierul, subconstientul.
- Asa te mai vad si eu din cand in cand... o sa-ti duc dorul daca n-o sa ne mai intalnim aici.
- In realitate de ce nu putem vorbi ca acum ?
- Realitatea e alta.
- Mi-ar placea sa visez o viata intreaga.
- ... iti place sa stai cu mine.
- Nu stiu... probabil, presupun ca da, doar de asta te tot visez.
- Maine vreau sa ne intalnim. La 9, pe o banca intr-un parc. O sa stii tu care.
- La 9 dimineata ? Nu pot... n-o sa ma trezesc.
- Ba o sa te trezesti... o sa te oblig sa te trezesti.
- Nu esti real !
- Crezi ce vrei... la 9 sa fii acolo.
- O sa merg degeaba...
- Si eu te visez ! Si eu as putea sa-ti zic ca nu esti reala...
- Sunt, iti jur. Si imi e dor de tine... Imi e atat de dor de tine...
- N-are rost sa spun ca si mie. Stii asta deja. Daca nu mi-ar fi dor de tine nu te-as vizita atat de des aici, in capul tau...
- Mi-e frica.
- M-am saturat sa te aud spunandu-mi ca ti-e frica.
- Pleaca. Pleaca acum, si sa nu te mai intorci !
- De ce ? Nu pricep.
- N-o sa fii pe banca aia. Ne mintim. Fiecare are viata lui...
- Nu distruge si asta... te rog.
- Pleaca. Sa nu te mai intorci in visele mele...
- O sa fiu acolo... si-o sa te astept fix 30 de minute.
- Noapte buna in continuare. Eu ma voi trezi acum.
- Si ce-o sa faci ? O sa scrii ? O sa-ti bei cafeaua ?
- O sa ma raman treaza pentru totdeauna...
- Pana acum, in toate datile astea nu ti-am spus ca...
- Trezeste-te !!!

Flateaza-ma !

- Scumpa mea... draga mea !
- Ce vrei ?
- Nici acum n-ai inteles ? Nimic.
- Nu-i nevoie sa minti... fiecare vrea cate ceva.
- Tot ce vreau e ceva simplu si frumos. Vreau sa fim fericiti, sa fim doar noi doi, singuri... Sa te am si sa ma ai...
- Ha ! Sa ... ma ai ? Nici acum n-ai inteles ca nu pot fi a nimanui ?!
- Ba poti...
- Sigur ca pot. Daca as fi o proasta as face-o, as accepta orice idiot care-mi iese in cale doar gandindu-ma ca-i un barbat care ma vrea. M-as simti flatata in ideea unui "te iubesc" si mi-as continua viata facand ciorbe si sarmale... Ficatei, piure, placinte si fripturi.
- Nu te-as pune sa stai la cratita... ce-i cu ideile astea preconcepute ?
- N-am chef ! N-am chef sa ma simt a nimanui.
- Insa altii se simt ai tai...
- Da...
- Ei... Sacul ala plin cu suflete mutilate de tine in care ma bagi sa zac si eu la nesfarsit...
- Pai nu meriti ? Cu comportamentul asta crezi ca ma castigi ?
- Nu vreau sa te castig !
- Dar ai vrea sa fiu a ta... asa, doar, sa ma daruiesc, sau cum ?
- Ti-ar placea sa te simti a mea, crede-ma... Ar fi altfel.
- Nu incerca sa ma convingi. Regulile sunt simple. Tot ce-i frumos, magia de la inceput. Atat. Cand incepe sa moara, adio. Gata, c'est fini.
- Dar eu vreau ceva mai mult de-atat !
- Nu ma intereseaza ce vrei tu...
- M-ai mintit... si mi-ai spus ca vrei sa fii alaturi de mine, sa ma ajuti...
- Spun multe...
- Esti o mincinoasa.
- Da, si ?
- Esti... cruda. Rea !
- Lasa-ma !
- Te las.
- Poti ?
- Nu merit acelasi comportament... Nu merit si eu ce ai facut cu ceilalti... nu merit...
- Imi pare rau, dar asa s-a nimerit.
- Macar puteai sa ma previi.
- De ce as fi facut-o ?
- Esti atat de rea !!!
- Ti-am mai spus ! Jocul, nu uita de joc !
- Ma ranesti... gratuit.
- N-o fac gratuit. O fac din cauza ta. Poate daca n-ai fi avut comportamentul asta infect n-as fi facut-o asa "dur" cum tot spui tu...
- Doar am vrut sa discutam...
- Da ? Si ce femeie normala la cap ar fi raspuns la telefon dupa ce vede ca un tip o suna de cate 30 de ori pe zi ? Femeile fug de asa ceva.
- Scuza-ma daca am fost posesiv cu tine, stiu ca nu-ti place...
- E prea tarziu ! Gata !
- Asa tare te-am suparat ?
- Nu. Asta oricum s-ar fi intamplat, insa eu am decis sa grabesc lucrurile si sa se intample mai repede.
- Credeam ca esti ca mine... ca pot sa am incredere, ca pot sa fiu alaturi de tine, sa te iubesc... Lasa-ma sa te iubesc.
- Si daca nu te-as lasa nu ai mai face-o ? Indiferent de ce zic eu, tu tot vei tine la mine.
- Vreau sa ma iubesti... nu intelegi, nu te pot face sa intelegi... E ceva mai complex decat ce vezi tu... Eu deja caut altceva intr-o relatie ! Nu ma intereseaza jocul tau !
- Ce relatie ?! Nu-i nicio relatie... asta probabil ti-ai imaginat tu. Lasa-ma !
- Te astept...
- Bine.
- Maine, la gara.
- Nu face asta ! Nu intelegi ca n-are rost ?
- Acum stiu si unde stai...
- Fa ce vrei, nu ma intereseaza. Oricum nu te primesc.
- ... nu de alta, dar ai o bluza sa-mi inapoiezi.

Incomplet...

- N-as fi crezut vreodata ca o sa ma simt incompleta... mereu mi-a fost asa bine singura...
- Toti avem nevoie de ceva sau cineva.
- Nu, nu-i acelasi lucru. Stiu ca avem nevoie de lucruri, dar eu sunt incompleta. Adica... nu stiu cum sa explic. Pur si simplu fac tot ce ar fi normal sa fac, imi urmez rutina creata de mine, dorm in patul meu, beau cafea din cana mea, ma trezesc cu mine, mananc cu mine, traiesc cu mine, si totusi ma simt atat de singura... Insuportabil.
- Iubesti...
- Nu, nu iubesc ! Nu cred in asa ceva, dar tot nu stiu cum sa-mi explic ce simt.
- Iti zic eu, iubesti...
- Ne-am nascut singuri, murim singuri. De ce am avea nevoie de cineva ?
- Pentru ca de asta avem la dispozitie tot restul vietii !
- Nu toti oamenii au nevoie de cineva. Ii admir pe calugarii aia care stau o viata intreaga in varful muntelui si mananca scoarta de copac. Ar fi o idee...
- N-ai rezista in varful muntelui.
- Mi-ar placea sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa mananc viermi si sa ma curat spiritual. Sa dorm in copaci, sa nu mai vad chip de om. Nu-i mai suport, pe bune zic. I-as ucide pe toti.
- Vrei sa te instrainezi, sa-ti faci rau ca dupa sa te poti aprecia ? Eu cred ca o iei razna. Defapt de mult ai luat-o razna. Debitezi, spui numai tampenii.
- Vezi ?! Traiesc degeaba. Nimeni n-o sa zica ca i s-a inseninat ziua vorbind cu mine, sau facand schimb de pareri cu mine. Sunt o ratata ! O mare, mare ratata... Si sunt asa plictisita de viata incat nici nu fac ceva ca sa schimb asta. N-o sa schimb lumea, fac umbra Pamantului degeaba. Sunt inutila...
- Fa ceva, nu poti sa continui sa traiesti asa.... te distrugi psihic. Nu stiu, da-ti cu apa pe fata, trezeste-te la realitate !
- Tu nu pricepi ca asta e realitatea mea ? Ce as putea sa fac ? Sa merg la o plimbare in parc, sa ma angajez, sa invat, sa ce ? Sa urmez un curs, sa meditez, sa fac Yoga ? Pentru ce ne pregatim noi toti de-a lungul vietii ? Ca sa murim ?
- Ne pregatim pentru ce urmeaza. Pentru ca n-ai de unde sa stii ce urmeaza...
- Zilele mele sunt o reluare a celei precedente. Nimic nu ma face sa simt ca traiesc cu adevarat...
- Pe cine iubesti ?
- Nimeni important. Doar pentru mine e, ca doar ma simt incompleta fara el, logic... La dracu' ! Nu, nu-l iubesc. Defapt ba da... defapt nu stiu. Nici macar nu stiu ce-i aia iubire...
- Exista cu adevarat sau e vreun prieten imaginar de-al tau ?
- Exista, evident ca exista. Uneori imi doresc sa-mi urmez rutina creata de mine cu el... Sau nu, mai bine ar fi sa ne facem noi o rutina a noastra. Poate de asta ii si evit pe ceilalti. Nu pentru ca sunt vreo femeie de fier, de neatins, sau vreo neinteleasa. Pur si simplu nu vreau sa vad pe nimeni in fata ochilor, si toti insista, toti au impresia ca ma simt bine cu ei !... M-am saturat sa zambesc fals, as avea nevoie de un banc care sa ma faca sa rad cu pofta...

Espresso ?

- Mi-a fost dor de tine, draga...
- Si mie, dragule. Ce ai mai facut ?
- Am muncit, m-am spetit, am incercat sa fac ce-i mai bine.
- Esti ok ?
- Da... adica asta cred. Da, sunt. N-as avea de ce sa nu fiu. Am o iubita, am o casa, masina... Sunt un barbat implinit.
- O iubesti ?
- O da... Este perfecta. Masina adica.
- Nu, prietena ta. O iubesti ?
- Nu.
- Pai si cum esti fericit ?
- Of, domnisoara... Eu sunt barbat, noi gandim altfel, noi suntem altfel.
- Am inteles. N-aveti nevoie decat de ... ce ?
- O viata frumoasa... implinire pe plan sexual, strictul necesar, chiar daca atunci cand il ai vrei ceva mai mult... Asta e frumusetea vietii, mereu vrei mai mult. Daca esti norocos, chiar primesti.
- Inteleg, inteleg...
- Tu ? Ce ai mai facut ?
- Of... Eu am fost curtata de vreo doi tipi, iar fiecare s-a dovedit a fi sufocant, enervant, plictisitor, sentimentalist, scarbos de sentimentalist !
- De mine te-ai plictisit ?
- Cand eram impreuna ? Nu... Eram pe aceeasi lungime de unda. Mie imi era somn, tie la fel, eu eram energica, tu la fel. Aveam pofta de mancare nesanatoasa in acelasi timp, chef de sex in acelasi timp.
- Da... a fost frumos.
- Da... dar a fost.
- Hmm... Deci sa-nteleg ca nu ti-ai gasit "soulmate-ul".
- Eu ? Haha, nu. Nu vreau sa mi-l gasesc. Si, sincer... am incetat sa mai cred ca exista asa ceva. Poate pentru altele da, dar eu sunt prea masculina in gandire ca sa am nevoie si de un barbat. Cred ca pot sa traiesc fericita pana la adanci batraneti numai cu mine.
- Basmul tau.
- Drama mea, poate.
- Hai sa dansam.
- Aici in strada ?
- Da.
- Pai ne facem de ras.
- Si ce daca ?!
- Ok...

~

- Sa stii ca ma bucur foarte mult ca te-am vazut...
- Si eu... Pacat...
- Mare pacat...
- Pacat... de ce a fost.
- A fost...
- Si acum am fi fost impreuna, stii doar, nu ?
- Stiu... Dar poate asa a fost sa fie.
- O sa ne mai vedem ?
- Da, la o cafea.
- Nu la tine ! Tu o faci oribil de tare.
- Intr-un loc specializat in cafea. Intr-o cafenea. Stiu ca nu-ti place cum fac eu cafeaua.
- Maine ?
- Maine.
- La ce ora ?
- La 7.
- Dimineata ?!
- Da.
- Perfect. Espresso ?
- Espresso.
- Te iubesc.
- ...Cand ne vedem noi se opreste timpul. Nu exista nici ea, nici sentimentalistii mei.
- Hai sa oprim timpul in fiecare zi.
- Maine o sa fie dimineata toata ziua.
- Si poimaine o sa fie seara.
- Si tot asa...

Taci, te rog.

- Nu-ti poti imagina in ce hal m-am saturat de cuvinte.
- Sunt o necesitate, n-ai cum sa nu le folosesti.
- Oh, ba da. Am vazut un film... doar ma stii, sunt obsedata de filme. Asa... am vazut un film cu un tip care renuntase la cuvinte. Avea mereu un carnetel si nu le folosea decat in scris... Mi s-a parut extraordinar, facea asta de cativa ani. Mi-ar placea sa incerc.
- Ai innebunit ?
- De ce toti ma intreaba chestia asta ? Nu, n-am innebunit ! Sau poate ca da, habar n-am. Nici eu nu stiu. Ideea e ca m-am saturat sa vorbesc, imi e lene, nu cred ca poti sa-ntelegi... Imi e lene sa deschid gura, sa formez, sa articulez, sa ma gandesc la ce ar fi potrivit sa spun...
- Te-ai descarca la un moment dat.
- Pai da, logic. Asa a facut si tipul din film... Sincera sa fiu, filmu' a fost o mare tampenie, dar mi-a placut chestia asta. Mi-e dor de filmele mute...
- Filmele mute ?!
- Erau superbe... Nu era nevoie ca actorii sa vorbeasca ca sa fie expresive. De asta am avea noi nevoie de-o lume muta. Muta, muta, muta ! Dac-ar tacea dracului toti din gura ar fi perfect.
- Iti placea de Chaplin ?
- Cum sa nu-mi placa Chaplin ? Numai unui incult nu i-ar placea Chaplin... Imi place de mica.
- Vrei sa tac ?
- A, nu. Inca n-ai invatat sa fii expresiv si altfel... Tu mereu ai nevoie de cuvintele tale... Magicele tale cuvinte, minunatele tale exprimari.
- Ce vrei sa spui ?
- Cand o sa poti sa-mi vorbesti si-n alt fel, atunci o sa iti zic sa taci... Pana atunci, vorbeste, doar asta ai.
- O gura.
- Nu, aia e pentru altceva. Cuvinte. Atat.
- E o jignire ?
- Eu zic sa te gandesti... sa analizezi, sa nu-mi mai vorbesti o vreme... si dupa, mut, sa-mi spui ca ma iubesti.
- Te iubesc !
- Taci, te rog.

Lolita...

- Singura problema a fost ca m-ai speriat data trecuta...
- Te-am speriat ?
- Da... adica nu stiam ce vrei de la mine.
- Nici eu nu stiu ce vreau de la tine...
- Nu-mi plac complicatiile... Si aici intervine si diferenta de varsta.
- Ce diferenta de varsta ?!
- Esti cu 10 ani mai mare ca mine !
- De unde 10 ? Ma faci sa ma simt asa mos...
- Pai eu am 17... Tu nu ai 27 ?
- Am 25.
- Aa... Pai... Nu e tot aia ?
- Spune-mi cu ce te-am speriat.
- Ti-am mai spus, nu stiam ce vrei de la mine... Bine, dar aici nu mai intervine diferenta de varsta...
- Nu inteleg ce vrei sa spui.
- Sincera sa fiu, mi-ar fi convenit sa fii chiar mai batran...
- Batran ?! Acum chiar ca ma simt prost.
- Nu, stai, ai inteles gresit. Mi-ar fi placut sa fii chiar mai mare cu cativa ani... M-am uitat la "Lolita" zilele trecute...
- Deci cu ce te-am speriat ?
- Imi plac lucrurile care ma sperie. Tu esti unul dintre ele.
- Sunt un mos pervers de 25 de ani care tot ce-si doreste este sa te sarute din nou.
- Esti un tip de 25 de ani care-si doreste sa ma sarute din nou... E o diferenta.
- Deci nu te mai sperii ? Ce pacat...
- Mai mult ma sperie felul in care ma saruti.
- Chiar imi lipsesti, draga mea Lolita. Mi-ar fi placut chiar sa fii cu vreo 3 ani mai mica...
- Mos pervers ! Acum ma sperii...

Rendez-vous

- M-am schimbat, sa stii. Nu cred ca ti-ar mai placea de mine acum...
- Ai aceleasi buze, aceeasi piele, acelasi zambet... sau nu vad eu bine ?
- Inceteaza, chiar m-am schimbat.
- Nu mai zambesti ?
- Oh, ba da... Zambesc. Uite, acum, de exemplu. Nu vezi bine ?
- De ce zambesti ? Ti-e dor ?...
- Ma amuzi... de asta zambesc. Si nu, nu mi-e dor.
- Nu ti-e dor de serile noastre? De ciocolata calda ? De cum ne ziceam la ureche "te iubesc" ? Nu ti-e dor de filmele proaste si de cum stateam vara pe balcon ?
- De ce mi-ar fi dor de balconul meu, nu-l vad zilnic ? Si ciocolata calda sa stii ca pot sa-mi fac oricand.
- Nu mai sunt eu acolo...
- Esti un narcisist. Acum e altcineva acolo, unul mai putin enervant decat tine... Ha, uite ca mi s-a facut dintr-o data dor de balconul meu, asa ca nu o sa mai stau la masa asta. Prefer sa fumez o tigara si sa ma uit la alte blocuri ceausiste.
- Acum o sa pleci, nu ?
- Evident.
- Previzibila... Mereu ai fost previzibila.
- M-am schimbat. Hai, pa.

~

Linia orizontului se intrezarea printre blocurile asemeni unor cutii de chibrituri... dreptunghiulare, maronii, de carton, parca gata sa cada oricand... Din sufragerie se auzeau versuri in spaniola ale unei melodii pe care de obicei o asculta cu el. Pe masuta de plastic erau asezate frumos cana cu ciocolata calda si tigarile. Soarele se lasa in jos, invelind-o intr-o lumina portocalie... Era singura pe balconul ala, in blocul ala, in orasul ala si in Universul ala. Ori asta ori nu vedea ea bine...