Incomplet...

- N-as fi crezut vreodata ca o sa ma simt incompleta... mereu mi-a fost asa bine singura...
- Toti avem nevoie de ceva sau cineva.
- Nu, nu-i acelasi lucru. Stiu ca avem nevoie de lucruri, dar eu sunt incompleta. Adica... nu stiu cum sa explic. Pur si simplu fac tot ce ar fi normal sa fac, imi urmez rutina creata de mine, dorm in patul meu, beau cafea din cana mea, ma trezesc cu mine, mananc cu mine, traiesc cu mine, si totusi ma simt atat de singura... Insuportabil.
- Iubesti...
- Nu, nu iubesc ! Nu cred in asa ceva, dar tot nu stiu cum sa-mi explic ce simt.
- Iti zic eu, iubesti...
- Ne-am nascut singuri, murim singuri. De ce am avea nevoie de cineva ?
- Pentru ca de asta avem la dispozitie tot restul vietii !
- Nu toti oamenii au nevoie de cineva. Ii admir pe calugarii aia care stau o viata intreaga in varful muntelui si mananca scoarta de copac. Ar fi o idee...
- N-ai rezista in varful muntelui.
- Mi-ar placea sa plec undeva, sa nu mai stie nimeni nimic de mine, sa mananc viermi si sa ma curat spiritual. Sa dorm in copaci, sa nu mai vad chip de om. Nu-i mai suport, pe bune zic. I-as ucide pe toti.
- Vrei sa te instrainezi, sa-ti faci rau ca dupa sa te poti aprecia ? Eu cred ca o iei razna. Defapt de mult ai luat-o razna. Debitezi, spui numai tampenii.
- Vezi ?! Traiesc degeaba. Nimeni n-o sa zica ca i s-a inseninat ziua vorbind cu mine, sau facand schimb de pareri cu mine. Sunt o ratata ! O mare, mare ratata... Si sunt asa plictisita de viata incat nici nu fac ceva ca sa schimb asta. N-o sa schimb lumea, fac umbra Pamantului degeaba. Sunt inutila...
- Fa ceva, nu poti sa continui sa traiesti asa.... te distrugi psihic. Nu stiu, da-ti cu apa pe fata, trezeste-te la realitate !
- Tu nu pricepi ca asta e realitatea mea ? Ce as putea sa fac ? Sa merg la o plimbare in parc, sa ma angajez, sa invat, sa ce ? Sa urmez un curs, sa meditez, sa fac Yoga ? Pentru ce ne pregatim noi toti de-a lungul vietii ? Ca sa murim ?
- Ne pregatim pentru ce urmeaza. Pentru ca n-ai de unde sa stii ce urmeaza...
- Zilele mele sunt o reluare a celei precedente. Nimic nu ma face sa simt ca traiesc cu adevarat...
- Pe cine iubesti ?
- Nimeni important. Doar pentru mine e, ca doar ma simt incompleta fara el, logic... La dracu' ! Nu, nu-l iubesc. Defapt ba da... defapt nu stiu. Nici macar nu stiu ce-i aia iubire...
- Exista cu adevarat sau e vreun prieten imaginar de-al tau ?
- Exista, evident ca exista. Uneori imi doresc sa-mi urmez rutina creata de mine cu el... Sau nu, mai bine ar fi sa ne facem noi o rutina a noastra. Poate de asta ii si evit pe ceilalti. Nu pentru ca sunt vreo femeie de fier, de neatins, sau vreo neinteleasa. Pur si simplu nu vreau sa vad pe nimeni in fata ochilor, si toti insista, toti au impresia ca ma simt bine cu ei !... M-am saturat sa zambesc fals, as avea nevoie de un banc care sa ma faca sa rad cu pofta...