Fragment

Am tot auzit pareri despre cum ca viata ar fi un drum. Unul complicat, fascinant prin curbele lui si pietrisul de pe margini. Ca fiecare si-l urmeaza asa cum e scris sa-l urmeze, prin urmare totul se dovedeste a fi scris. Scris… Oamenii scriu, oamenii citesc, oamenilor le place arta si se confunda cu ea in momente in care propriile vieti nu mai prezinta asa un mare interes. Schimbam arta de la ani la ani, decenii, secole, totodata lumea se schimba, iar singura carte in care ar trebui sa ne incredem ne dezamageste spunandu-ne ca o sa vina la un moment dat o Judecata de Apoi, atunci cand toate drumurile se vor fi terminat iar frazele nu vor mai avea nicio continuitate. In momentul in care o sa fim atat de goi pe dinauntru incat nici pe-o panza n-o sa mai putem transmite ceva unei lumi care-ar vrea sa vada prin ochii unui biet artist multitudinea de drumuri care se intersecteaza.
Daca viata mea ar fi un drum, cu siguranta ar fi cel din gradina strabunicii mele. Creat de urme de ciubote sau picioare goale, murdare, existent parca dintotdeuna insa mereu aparent proaspat, fara fineturi moderne care l-ar seca de viata si i-ar fura din farmec.

6:00 AM