Taci, te rog.

- Nu-ti poti imagina in ce hal m-am saturat de cuvinte.
- Sunt o necesitate, n-ai cum sa nu le folosesti.
- Oh, ba da. Am vazut un film... doar ma stii, sunt obsedata de filme. Asa... am vazut un film cu un tip care renuntase la cuvinte. Avea mereu un carnetel si nu le folosea decat in scris... Mi s-a parut extraordinar, facea asta de cativa ani. Mi-ar placea sa incerc.
- Ai innebunit ?
- De ce toti ma intreaba chestia asta ? Nu, n-am innebunit ! Sau poate ca da, habar n-am. Nici eu nu stiu. Ideea e ca m-am saturat sa vorbesc, imi e lene, nu cred ca poti sa-ntelegi... Imi e lene sa deschid gura, sa formez, sa articulez, sa ma gandesc la ce ar fi potrivit sa spun...
- Te-ai descarca la un moment dat.
- Pai da, logic. Asa a facut si tipul din film... Sincera sa fiu, filmu' a fost o mare tampenie, dar mi-a placut chestia asta. Mi-e dor de filmele mute...
- Filmele mute ?!
- Erau superbe... Nu era nevoie ca actorii sa vorbeasca ca sa fie expresive. De asta am avea noi nevoie de-o lume muta. Muta, muta, muta ! Dac-ar tacea dracului toti din gura ar fi perfect.
- Iti placea de Chaplin ?
- Cum sa nu-mi placa Chaplin ? Numai unui incult nu i-ar placea Chaplin... Imi place de mica.
- Vrei sa tac ?
- A, nu. Inca n-ai invatat sa fii expresiv si altfel... Tu mereu ai nevoie de cuvintele tale... Magicele tale cuvinte, minunatele tale exprimari.
- Ce vrei sa spui ?
- Cand o sa poti sa-mi vorbesti si-n alt fel, atunci o sa iti zic sa taci... Pana atunci, vorbeste, doar asta ai.
- O gura.
- Nu, aia e pentru altceva. Cuvinte. Atat.
- E o jignire ?
- Eu zic sa te gandesti... sa analizezi, sa nu-mi mai vorbesti o vreme... si dupa, mut, sa-mi spui ca ma iubesti.
- Te iubesc !
- Taci, te rog.