Vera

"Inca 2 pungi de AB negativ ! O pierdem !"

Stoarsa, stoarsa, stoarsa, stoarsa de viata... Ce am facut ? Ce ? M-am sinucis ? De ce am facut asta ? Depresie ? Melancolie ? Ah, nu, gata. Mi-am amintit. Pura placere. Placerea sa-mi vad carnea taiata-n doua, placerea de dragul unei placeri mai putin sesizabile in ochii necunoscatorilor din jurul meu, care m-au urmarit de cand m-am nascut, imbecili care habar n-au ce e in mine, si care nu pricep ca atunci cand vad luminite nu sunt pe "trip-uri". Ce idioti ! Mereu mi s-a spus ca sunt o drogata, ca sunt o ciudata, o curva. Nu conteaza ca sunt virgina la 18 ani si nici ca am venit pe lumea asta cu capacitatea de a vedea ce altii vad doar cand sunt pe hero/coca/K... Cat imi e de sila ! Defapt nu... Cat imi era de sila ! Acum am scapat, sunt eliberata. O sa traiesc in vidul asta continuu pana cand timp n-o sa mai fie... O sa ma uit de sus la aurolacii de la intersectii si-o sa le rad in fata, ca nu-s in stare sa faca ce-am facut eu ! Ha, prostilor !
Stiam eu ca nu-i adevarat, cu Raiul, Iadul si toate cele. Da, eram absolut sigura. Bine, nu mult prea sigura, dar cat de cat. Ei bine acum m-am convins. Mi-ar placea sa ma intorc putin pe Pamantul ala imputit si sa le distrug conceptiile religiosilor care dorm cu Biblia sub perna. Nu exista, oameni buni ! Nu exista asa ceva ! Iisus niciodata n-a facut vin din nimic, poate doar din propria urina, si pun pariu ca era si el vreun drogat, la fel ca voi toti !
Scarba asta fata de tot ce am/aveam in jur inca persista... Poate daca-s fi putut sa-i scuip drept in ochi atunci m-as fi simtit pe deplin razbunata. Razbunata de ce ? A, da. Pai pentru nedreptatile care mi s-au facut de-a lungul unei biete vieti de rahat. Mare rahat ! Rahat cu R mare, de la Religie !

Nu e bine, ceva nu e in regula. Imi simt pleoapele. Poate ca Iadul chiar exista, si eu acum ma trezesc in el. Asta chiar ar fi de cacat. Incet, incet, incet, incet... Incet... Cum ma cheama ? Care dracu' e numele meu ?! Haide nene, de o viata-l port si acum nu pot sa mi-l amintesc ? Alt cacat. Unul si mai mare.

- Poate cineva sa-mi spuna si mie cum ma cheama, daca nu va suparati ? Diavolul nu-si striga catalogul sau ceva in genul ?

Se aud soapte... Soptesc. De ce naiba nu am voce ? Nu pot sa vorbesc ca ce, ca am murit ? Da' mortii nu vorbesc ? Adica spiritele, sau ce dracu' om fi dupa ce ne dam duhul si facem lumii un bine.

- Vera ?

Am deschis cu greutate ochii... In fata mea era o femeie tanara, frumoasa, la vreo 30 de ani. Avea parul aramiu si un ten perfect. Buzele erau pline si ochii ii erau verzi. Superba fiinta.

- Esti un inger ?, sopteam cu o voce care nu suna a voce de om.
- Nu, Vera. Am venit sa te intreb cum o mai duci. Te simti in regula ?
- Sunt... moarta. Sunt lipsita de orice fel de vlaga.
- E normal, doar aseara ai pierdut o cantitate foarte mare de sange. Ma bucur enorm ca esti in regula. Dar... spune-mi... De ce ai facut asta ?
- Ce asta ? A... Nu stiu, asa am simtit, asa am vrut. Nu prea sunt in stare sa explic...
- Inteleg, e perfect normal. Ti s-a mai intamplat sa ai tentative sinucigase ?
- Da, adica nu... Adica nu stiu. Mereu mi-am dorit sa-mi tai pielea, carnea. Imi facea placere. Asta faceam ca sa ma simt bine... Imi taiam pielea de pe picioare, imi zgariam venele, uneori chiar fata...
- Ai niste semne de zgarieturi langa urechea stanga. De la asta e ? Tu ti le-ai facut ?
- Da... V-am mai spus, imi face placere.
- Ok Vera. Multumesc. Acum n-o sa te mai deranjez. Odihneste-te, si vorbim maine cand o sa fii mai plina de viata. Atunci o sa mi explici mai multe. O sa-ti prescriu niste medicamente cat esti aici in spitalul asta.
- Si cat o sa mai raman aici ?
- Nu stiu exact... Poate un an, doi. Sau poate pentru totdeauna daca nu te faci bine.
- Cum, stai asa, cum adica un an doi ?! Pentru totdeauna ? Stai putin, despre ce dracu' vorbesti ?
- Asta nu e un spital ca celelalte spitale. Acum esti in aripa de reanimare, insa peste o saptamana te mutam impreuna cu Alisa intr-o camera.
- Cine dracu' e Alisa ? Nu vreau cu nicio Alisa, nicaieri ! Vreau la mine acasa...
- Vera, tu ti-ai facut-o, cu mana ta. Acum trebuie sa suporti consecintele. Nu pot da acum un diagnostic dar e foarte grav ce faci, ce-ai facut, si ce obisnuiesti sa faci. Ai inteles ?

Nu, deci nu pot sa cred. Oamenii astia cred ca sunt nebuna ? Unde naiba am nimerit ? Nu, nu mi se poate intampla mie. Nu e normal, cineva trebuie sa nu-i lase sa-mi faca asta. O, Doamne, vreau sa mai incerc o data, si acum sa-mi iasa cum trebuie !!!
Sunt legata la maini. Ce-i cu bandajele astea ? M-am saturat, vreau sa fie un vis urat. Un cosmar. Nu, asta chiar nu mi se poate intampla mie... Stoarsa, stoarsa, stoarsa, stoarsa de viata... Acuma stiu, asta-i nenorocitul de Iad.

Sunt intr-un salon cu peretii foarte urati. Au culoarea aia specifica spitalului. Of, dintotdeauna am urat spitalele. Si acuma urmeaza sa locuiesc intr-unul ! Ce albastru deschis si neplacut. Sau poate-i asa doar in lumina asta care intra pe geam. Nu stiu cat o fi ceasul, dar pare sa fie dimineata. Una dintre diminetile alea frustrante, insorite pana la refuz, caniculare, melancolice... Macar nu sunt singura in situatia asta, mai vad un pat. Si e si ocupat... deci e bine. Ce moaca trista are tipa care doarme in el. Si ce par negru si frumos... Defapt e frumoasa cu totul, nu ca mine. Eu pun pariu ca arat ca naiba in momentul asta. Dar... ce-i in capu' meu ? Sunt intr-un spital de nebuni, bandajata la maini dupa ce mi-am taiat venele, sunt inchisa aici pentru tot restul vietii si eu ma gandesc la cum arat ?! Ok... se pare ca femeia aia avea dreptate.

- Hei !, Doamne, ce voce stearsa am. Hei... Ma auzi ? Alisa ? Tu esti Alisa ?