Wait

Imaginea obsesiva a unei paduri si a unei case albe... Petrecerea s-a terminat, invitatii au plecat, ramasesem doar eu si copacii cu ramuri uscate care-mi umbreau onduleurile negre. Parul imi mangaia clavicula, ma uitam in zare si incercam sa-mi amintesc unde ma aflu... Totul era dimineata si primavara, parfumurile erau doar primavara, si roua de pe florile mici si galbene... era numai si numai dimineata. Il asteptam sa vina si sa-mi distruga cosmarul fericit.
Sunete fade de fiare care se ciocnesc imi inundau urechile, iar el a venit sa ma stranga in brate... Un motiv sa-mi inchid ochii si sa nu mai vad nicio posibila temere... Un motiv sa uit...
- Hai sa plecam de aici...
- Du-ma unde vrei.
Ne-am urcat in masina neagra si am trantit usa cu putere. Apoi mi-am amintit de lucrurile mele care zaceau in dormitorul de la etaj si am coborat sa mi le iau... Nu m-a lasat, mi-a spus doar ca o sa ne intoarcem. Aveam la mine doar telefonul zgariat de seara precedenta, pe care as fi vrut sa-l schimb de ceva vreme... Imbracata in camasa alba cu maneci scurte, eram o imagine plastica a unei idei clasice pe care am tot incercat sa o adopt de-a lungul timpului... Parul imi era la fel ca ieri, la fel ca alaltaieri, la fel ca acum 3 luni... Buzele erau la fel de rosii ca intotdeauna, iar ochii la fel de alungiti... Eram plictisita de tot ce voiam sa fiu, ma bucuram doar de faptul ca prezenta unui singur om ma putea schimba in ceva putin mai evoluat... Chiar daca era maturizare voita, imi placeau excursiile noastre independente si serile in cafenele scumpe... Nu as fi renuntat pentru nimic la ce aveam langa el... Cand deja am renuntat la mine ca sa am ceva alaturi de el.
- Te iubesc !
- Esti sigura ?
- Nu... Dar asta mi-a venit sa spun...
- Nu mai spune daca nu esti sigura.
- Si daca as fi ?
- Atunci ar fi foarte bine... pentru ca si eu te iubesc.
- Esti sigur ?
- Eu da... Mereu sunt sigur, draga mea.
- Nu mai incerca sa bravezi in fata mea, te rog... Nu sunt un copil.
- Nu esti un copil... Nu mai esti un copil... Datorita mie.
- Nimic nu e datorita tie... Daca m-ai iubii intradevar nu ai spune asta...
- Am stiut sa am grija de tine, asta e tot.
- ...Cand eu ti-am spus atat de clar de la inceput ca n am nevoie de grija nimanui !
- Sunt cu tine tocmai pentru ca nu esti un copil. Stiu ce potential ai, si te iubesc pentru ceea ce esti.
- Oare stii ce sunt ? Oare stii de ce sunt capabila ?
- Da.
- Nu mai fii atat de sigur pe tine...

~

Am pasit impreuna in holul crem al hotelului de 5 stele... pe care era deja evident ca el avea sa-l plateasca... Niciodata nu mi-a placut sa plateasca el, dar imi aruncasem toate economiile pentru pregatirea aniversarii noastre. Nu l-am lasat sa faca nimic... Pana si gustarile si decorarea gradinii tot eu am platit-o... O surpriza binevenita, moment care mi-a amintit vag de un episod ceva mai tragic din viata mea amoroasa, unul imbibat cu bani... Nu am stat sa ma gandesc la ce a fost, lasasem totul in urma deja de prea mult timp.
- Camera 222.
- Poftim ?
- Da... Si acestea sunt cheile.
- Va multumim.
- O sa va conduca cineva pana la usa... Aveti bagaje ?
- Nu... absolut niciun bagaj.

~

Camera era curata, asternuturile miroseau imbietor a balsam de rufe de calitate, un candelabru lucea regal in mijlocul camerei, iar fotoliile visinii pareau atat de comode incat as fi putut sa adorm pe ele indata. El a venit, m-a sarutat lung si nu a vrut sa se aseze pe patul imens, comfortabil... M-a dat la o parte, a parasit camera si m-a lasat inchisa acolo... Apoi am zarit un biletel pe noptiera, scris cu creionul...

Nu pot sa raman. Te las aici ca sa fiu sigur ca nu o sa pleci de langa mine... Imi e tare frica de lucrul asta, si nu vreau sa te pierd. Stii doar ca sunt paranoic, ma cunosti... Simt ca-mi scapi printre degete cand vad toti adolescentii cum te privesc cu pofta... Multe eforturi in relatia noastra... Mult prea multe... (cele de dedesubt) ! Ma intorc maine dimineata.
Azi odihneste-te.

Telefonul nu mai avea stralucire asezat pe noptiera luxoasa... Priveam ecranul negru, gandindu-ma la cati oameni ma sunasera pana atunci, acum nu ma mai cauta nimeni... Mi-as fi dorit orice nume afisat, orice om caruia sa-i spun ca am treaba... Acum nu mai era nimeni... "Te implor... suna..." Dar nu a sunat. M-am asezat in pat si am adormit usor datorita oboselii provocate de petrecere... Am dormit intreaga zi ca sa fiu pregatita pentru ziua urmatoare.

~

Intr-un sfarsit am auzit usa deschizandu-se si am fugit in baie. Mi-am scos briceagul pe care-l purtam mereu la mine, l-am udat cu apa de la robinet si apoi l-am sters cu un prosop curat care avea initialele numelui hotelului.
L-am ascuns in spate si il tineam strans in mana dreapta in timp ce ieseam zambitoare din baie, cu parul jucaus ciufulit de somnul meu adanc... M-am dus la el si l-am sarutat mai puternic ca niciodata. Zambind, l-am intrebat daca acum o sa-si dea seama de ce sunt capabila... Parea entuziasmat, sigur se gandea la ceva cu tente pornografice, pervers nenorocit !
Zambetul mi s-a largit pe chip, ii muscam buzele si ii conduceam corpul de sclav imbibat cu miros de sex langa pat. L-am trantit cu putere si mi-am dat jos bluza. M-am urcat peste el si i-am soptit la ureche, pe jumatate dezbracata "ei bine acum o sa afli"... Cutitul i-a penetrat inima si patul se picta din ce in ce mai mult intr-un rosu aprins... Eu am ramas acolo, privindu-i moartea lenta si sangeroasa cu o urma vaga de zambet trist... Nu il iubeam...