Am inceput sa iti duc dorul de cand mi-am dat seama ca nici in vis nu-mi mai apare imaginea ta... Iti duc dorul iar asta ramane cu mine, cel mai bine pastrat secret de pana acum. M-ai invatat sa nu mai am dorinte, m-ai invatat sa fiu nepasatoare si puternica. Am trecut peste groapa aia mare si neagra mai repede decat mi-as fi inchipuit vreodata, am sarit-o dintr-o incercare chiar daca ar fi fost vreun pericol sa ma inghita. Am lasat totul sa ma doboare mai tare decat ar fi trebuit doar pentru ca eu sa fac un efort... Stiam de la inceput ca o sa scap.
Uneori nu-ti duc dorul si daca ai fi in fata mea te-as strange de gat sau ti-as arunca o sageata in inima... ti-as lasa tot sangele sa se scurga pe parchet...
Am sentimentul ca scoti tot ce-i mai rau din mine, in timp ce ma transformi intr-o imagine angelica cand te vad atat de prafuit... Esti noroios, ma tragi in jos dupa tine cu fiecare cuvant pe care mi-l adresezi... Nu pot sa ma abtin sa nu-ti vorbesc zilnic, am nevoie sa stiu ce a fost. Nu-mi place sa uit ce ai insemnat, nu-mi place sa devii o fantoma in lista mea de personaje hranite in fiecare zi cate putin...
Tu ai invatat ceva de la mine ? Te-ai gandit vreodata ca ai vrea sa ma visezi ?
Te rog, hraneste-mi curiozitatea nesimtita si raspunde-mi la intrebari fara ca eu sa te intreb. Fa-mi orgoliul sa creasca si lasa-ma sa te vad intr-un colt intunecat, spunandu-mi ce crezi...
Stiu ca am fost speciala in felul meu, stiu ca inca ma vezi pe ecranul mintii cand in urechi te asurzeste melodia noastra. Mi-as dori sa ma pot exterioriza mai mult in fata celorlalti pioni care roiesc in jurul ideii ca poate-poate ar fi si ei importanti... Dar secretele le pastrez cu mine.
De ieri te vad in fiecare firicel de fum dens de tigara care-mi iese din plamani... in fiecare mers pe fiecare drum pe care acum il strabat singura.
Am citit fraze vechi care te reprezentau pe tine in ceata aia demonica si groasa pe care-ti place sa o afisezi cu titlul de "aura"... Esti o bucata de carne cu vorbe si buze pe care poate ca as vrea sa le mai musc o data...
Nu te mai intreba daca am uitat, eu nu uit nimic. Ai fost in umbra cat eu imi desfasuram propria-mi scena. Te uitai si nu-mi dadeam seama daca te dezgusta sau iti place... M-ai imbratisat intr-o intersectie gri si m-ai trezit in fiecare dimineata intrebandu-ma ce vreau sa mananc. Imi placea sa te vad in pragul usii si sa stim cum o sa ne botezam copii. Noi mereu am facut planuri si asta a fost greseala noastra... Ne-am derulat viata impreuna si stiam ce-o sa fie, nu doar maine...
Uneori imi lipsesti cand nu te mai vad in fiecare fir gri de fum care-mi atinge insesizabil buzele si pielea... Esti secretul pe care nu l-as dezvalui nimanui, un singur actor care a jucat atat de bine scena...
No comments:
Post a Comment