Thursday, April 30, 2009

Ambalaje

Obisnuiam sa ma hranesc din vise si sa-ti hranesc ambalajul cu lacrimi negre. Am visat pana cand visele s-au terminat iar acum regret cand realizez ca am consumat totul mult prea repede. La fel cum arunc tigara de pe geam la 5 dimineata cand imi beau cafeaua si privesc cerul violet si o las sa se atinga de asfaltul prafuit cu o explozie de mici scantei portocalii, pentru ca apoi toate sa se stinga si sa ramana cenusa. Am transpus in idei despre viata si vid povestea mea, am hranit-o din visul ca odata visul se va transforma in infinit... Am incercat sa-mi etalez propria raceala si sa-ti arat ca defapt nu-mi pasa, aruncand tigara pentru a mai privi o data propria-mi idee despre sfarsit.
Mi-as dori sa fiu sincera si sa nu mai mint cu nerusinare cand vine vorba de mine. Mi-ar placea sa imi transform rutina in placere si sa ma hranesc si din ea. Mi-ar placea sa nu mai am amintiri si sa nu mai vad chipuri in locul unor banci singuratice sau canapele galbene. Mi-ar placea sa fie mai simplu pentru mine sa renunt la ambalajul din care-mi hranesc propria fiinta. Mi-ar placea sa te vad o data, undeva, sa te vad si atat. Sa nu mai aud voci straine care ranesc, sa nu mai lupt de una singura cu tot ce-nseamna "ceilalti"... Mi-ar placea sa facem echipa sau macar sa ne cunoastem. Da, mi-ar placea sa te cunosc. Mi-ar placea sa ajungi si tu sa ma cunosti pe mine. Sa ma trantesti intr-un pat cald intr-o zi si sa ma simt completata, sa te simt complet.
Imi placea sa iti cer acordul in fapte si sa te vad somnoros invelit intr-o patura groasa, uitat de ambalaje si de lumea pe care tu singur ti-ai creat-o. Ne imbratisam, ne dezmierdam, ne sarutam, ne giugiulim, ne pupacim, ne mangaiem, ne muscam, ne ghemuim, ne atingem, ne sorbim, ne savuram, ne adulmecam, ne tachinam si ne gadilam. Ne vorbim si ne zgariem fara sa ne para rau. Ascultam muzica noastra si ne gatim cum ne place noua. Zacem in lene si ne amintim din cand in cand ca exista si altii. Ne unim si luptam cu vorbe, aruncam cuvinte si ii facem sa taca. Am incercat sa-i invat si pe ei sa viseze, dar n-au vrut sa asculte.
Ambalaje...

No comments:

Post a Comment