Lume fara Candle

Am o fundatie nesanatoasa, o pofta de sange si de moarte cum n-am mai intalnit in niciuna din cauzele pierdute cu care ma confrunt in fiecare zi. O rautate atat de puternica incat ar putea sa taie in carne vie dintr-o simpla privire. Un moment in care perlele si parfumul se fac nevazute, alaturi de romanele de dragoste si visele naive. Am o rautate in mine care le ucide pe toate.

De-a lungul timpului am numit-o Candle. E fiinta care arde in mine si imi topeste pielea cand ma controleaza. Ma chinuie, ma scarbeste, o scarbesc. O lasa rece dragostea care ma umple de viata in fiecare zi si isi ocupa timpul cu elaborarea de planuri care au ca scop disparitia mea intr-un abis al alter ego-urilor.

Devine mai puternica pe zi ce trece, iar controlandu-mi destinul ma face mereu sa-i dau dreptate. Ma ajuta sa vad viata altfel; intr-un plan secundar imi arata beneficiile care ar urma daca as lasa-o sa puna stapanire pe tot ce e viu, sa ucida umanitatea din mine. Compania mea intunecata care priveste si intervine atunci cand nu mai am lucrurile sub control cu o ploaie de sange in jurul ei. Cosmarul meu, dependenta mea, cea care ma fascineaza si ma face sa ma urasc, care ma obliga sa o iubesc in toata nebunia ei... Singura cu care as face vreodata echipa. Cea care ma goleste pe dinauntru, care vorbeste pentru mine, care ii alunga pe cei din jur... Cea care ma scoate mereu la suprafata. Daca as fi singura m-as ineca la nesfarsit in bolul de prostie in care plutim cu totii, inconstienti. Intr-o nanosecunda as fi pierduta, incuiata, simpla, fada, un nimic ambulant intr-o lume comprimata. Intr-o lume fara Candle.