Acolo unde mi-am plans inima...

Indepartandu-ma de o esenta care opreste timpul si imi linge ranile iar ma vindec cu gandul alungarii premature. Un trecator cu numarul scrijelit in piele inca de la primul sarut, un altul pe care-l scot din mine si-l arunc in cada unde mi-am innecat amintirile. Un regret efemer urmat de o ploaie fara lacrimi. Ii plang moartea, mi-am spus, moartea inevitabila, consecinta naturala din calea unui destin neobisnuit. "Iti amintesti ?" Picaturile de sange de pe covorul alb ca zapada neatinsa, taietura fina, placerea din corpul care cere viata, tremurand... Oglinda aburita, zapuseala iritanta, chipul fara expresie si frica. Ranjetul contrastant, pielea fina, carnea moale... Bucuria, festinul spiritual, pieirea...

Pasager ingenuu, intr-o baie de sange ti-e sfarsitul.