Friday, October 28, 2011

Pentru ca finalul e cel pentru care privesti filmul asta

~
M-am uitat in stanga, spre ceasul care arata in cate minute urma sa ajunga metroul. Privirea mi s-a blocat in dreptul Lui... Si atunci am simtit ca prin intregul corp a inceput sa-mi curga un lichid fierbinte care imi amortea fiecare muschi in parte. Nu mai eram constienta de nimic si nici fata nu mi-o simteam. Linistea ma apasa atat de tare incat simteam ca ma zdrobeste la pamant, urechile imi tiuiau si inima mi se oprise (nu a inceput sa bata mai tare, asa cum se tot spune in filme ca se intampla). Senzatia nu a fost una placuta, ba dimpotriva. De obicei nu prea se povesteste asta… cum simti ca mori si parca privesti cu adevarat cliseicul tunel cu luminita in capat. Cum iti pierzi respiratia si iti auzi organele inghetand. Cum in stanga si-n dreapta nu sunt poze ale tuturor perioadelor din viata ta, ci un negru absolut, pentru ca in momentul ala de zdruncinare nu iti mai functioneaza creierul asa cum ar face-o in mod normal. Nu exista nici ganduri, nici impulsuri. Socul te umple si da pe dinafara, emotia e asa puternica incat simti ca restul bagajului e in stand-by.
~
Nu imi amintesc daca am lacrimat sau nu, nu imi amintesc daca am zambit cu jumatate de gura. Nu imi amintesc daca imi tremurau sau nu picioarele. Imi amintesc ca s-a uitat la mine cu un mare drag, cam cum te-ai uita la un animalut pe care vrei sa-l iei acasa, sa ai grija de el, sa te joci cu el... Am intrat amandoi in metrou, ne-am asezat pe doua scaune alaturate. Am coborat amandoi la aceeasi statie. Ne-am luat de mana si am luat-o incet catre apus, pe trotuarul spart de muncitori. Cel mai frumos apus pe care am avut norocul sa-l nimeresc. Printre blocuri murdare si caini vagabonzi. Intr-o lume stricata, cu sufletul plin. Luand guri de aer poluat, cu puteri tamaduitoare. Fiecare rana deschisa din mine se micsora, iar dupa disparea in intregime. Nu sunt genul de om care are nevoie de o padure, de bambusi si de maestri zen ca sa-si gaseasca linistea. Eu sunt omul care in tot haosul asta a gasit un pat cald si o inima curata. Eu sunt omul care a gasit caldura intr-un cub de gheata. Eu sunt cea care a gasit caldura in El.

No comments:

Post a Comment