Cu drag, dintr-un rosu aprins.

Foloseste-ti imaginatia pentru ce ti-am spus. In locul povestii secate de magie, nascuta din numere si culori imbibate cu un suflet, iti ordon sa visezi si sa uiti de cuvinte. Sa iti numeri pasii pana la usa de sticla sparta si, apoi, sa pasesti in universul de care ti-am tot vorbit. Misca-ti degetele si lasa-le sa cada grele pe asternutul pufos, lasa-te dus si inchide ochiul mintii...
Simti cum iti deschid sertarasele mici si prafuite din camera in care-ti ascunzi cu atata migala secretele ? Te impacientezi, insa nu poti face nimic. Nu te poti misca, si probabil daca-ai fi putut sa vorbesti te-ai fi folosit, ca orice marioneta, de injuraturile elaborate pe care n-as putea vreodata sa le accept in lumea mea perfecta.

Halucinant intr-un rosu aprins, singurul gand care ar putea sa te ucida... Singura iluzie care-o face deja, o himera care-ti bantuie greselile. In universul pe care atat de mult l-ai blamat acum ti-e locul. Aseaza-te bine, dragule, oricum n-o sa pleci prea curand de-aici. Esti prins intr-un vis tapetat cu pozele noastre alb-negru, intr-o casa cu toate usile inchise si gardurile inalte. Intr-un miraj, insa nu unul oarecare, ci in cel pe care tu m-ai obligat sa-l traiesc, candva...

O fantoma intr-un cabinet fara doctori sau medicamente. Pustiit intr-o statie de metrou, aplaudat de oameni care poarta masti, injurat de soarta insasi.

...un jeg, genul de jeg care nu se curata niciodata.