Ma eliberez de propriul trup si imi privesc personajul de undeva de sus. E invaluit in negru si tristete. Nostalgie si dezamagire. In ochi i se citesc gandurile mari si intrebarile fara de raspuns. Solutiile fragile pe care numai soarta le poate demonta. Mereu am fost asa: un om cu mintea plina de absurditati si cu sufletul golit. Un om ce se lasa cu usurinta purtat de valurile imaginatiei bolnave, insa niciodata pe de-a-ntregul.
Ma vad mica si neimportanta, ma privesc si realizez cat de putine stiu! Nu cunosc adevarurile pe care mereu mi-am dorit sa le aflu, nu am raspuns la diferitele curiozitati care ma rod... Ar fi placut sa ma lamuresc, sa stiu ceva lipsit de confuzie, ceva clar... da! Da, eu... cea care mereu a fost atrasa de necunoscut. Cea care se mira in fiecare zi de neinsemnatatea ei in lumea asta larga, plina de genii necunoscute care i-ar dobori intr-o clipita convingerile si i-ar demonstra ca nici pe ea insasi nu se cunoaste cu adevarat. Mereu am vrut sa evoluez, mereu am vrut sa fiu mai buna.
Mereu am vrut sa-mi fut update-uri si sa stiu... Doar atat, sa stiu... Sa posed informatii... eu, pentru mine. Sa ma privesc din nou de la departare intr-o buna zi si sa-mi vad personajul stand la o masa mica de lemn, cu o tigara intr-o mana si un pahar plin cu vin sangeriu in cealalta. Sa-mi spun ca am cunoscut multe si ca ma pot, in sfarsit, relaxa...
Sa inchid ochii si sa ma bucur ca n-am murit asa cum mi-am imaginat dintotdeauna ca voi muri... tanara, necoapta, neimplinita. Sa-mi spun ca-n viata asta am facut tot ce-a fost nevoie sa fac pentru a ma desavarsi. Ca am fumat mult si am baut alcool de buna si proasta calitate... Ca mi-am tras-o mult si bine si ca am ras cu lacrimi. Ca uneori am plans si mi-am dorit sa mor. Ca am cantat... Ca am alergat pe strada la 5 dimineata, de mana cu prietena mea cea mai buna. Ca am strans maruntis pentru saraci si am ignorat cu nesimtire oameni care insistau sa ma vada. Ca m-am facut de ras, ca am plans dupa barbati si am facut barbati sa planga dupa mine. Ca am mancat ce mi-am dorit atunci cand imi era pofta, c-am zambit, am flirtat, si am aberat. Am scris poezii, am iubit... am urat. Ca am gatit si facut cafea pentru sotul meu si am inceput sa scriu 3 romane pe care stiam ca nu le voi termina niciodata. Ca am citit toate cartile care mi-au ajuns in mana si am fost amuzanta. Penibila. Enervanta. Chiulangioaica. Ca am terminat o facultate si ca am strans bani pentru excursiile copilului meu. Ca am mers la un concert Metallica, ca m-am drogat, ca m-am cumintit...
Parca ma vad... "baba hardcore", cea care-si povesteste scenele de sex din tinerete la o sueta cu celelalte babe... Nepotii mei vor spune "bunica mea o bate pe bunica ta!", iar eu le voi spune sa o bata ei direct.
:)))nice one
ReplyDeletems:D
ReplyDeleteseems like we are not so unique after all :)) povestile seamana, sentimentele care ne incearca seamana, pana si noi 2 semanam : esti leu :)) (am o problema cu zodiile :D)
ReplyDeleteSi eu am o problema cu zodiile... Si cred in numerologie, reincarnare si destin.:D
ReplyDeleteWe are unique in our own way... Doar ca ne regasim parti din personalitate si in ceilalti. (apropo, am fost blonda pana acum cateva zile...) Si fumez Dunhill.
=))=)) ultima parte e geniala =))
ReplyDeleteE placut sa citesti ce scri
ReplyDelete